Zilele Bucurestiului

•September 13, 2009 • Leave a Comment

De azi a inceput sarbatorirea a 550 de ani de la atestarea documentara a capitalei tarisoarei noastre si prin urmare au avut loc primele manifestari, dintr-un program destul de “colorat” zic eu, ce se intinde pe 9 zile. Am ales sa beau o bere in Piata Constitutiei gandindu-ma ca va avea loc un spectacol acustic, pirotehnic si de lumini fabulos precum cel din anii trecuti.Β  Am asistat in schimb la un concert al unor artisti celebri ai vremurilor trecute care mi-a facut placere intr-o oarecare masura, dar ceea ce m-a impresionat a fost spectacolul oferit de Tandarica la tobe, Gheorghe Zamfir la nai si o trupa de dansatori(balet sau ce-o fi fost), acestia reusind sa creeze o atmosfera ce m-a facut sa nu-mi iau privirea de pe scena … fiind dupa parerea mea cel mai reusit moment al serii. Intre recitalurile diferitilor artisti, show-rile de laser si sunet au fost placute insa nu deosebie … ceva lipsea din atmosfera, facand comparatie cu aniiΒ  trecuti, sau poate pur si simplu apogeul spectacolelor va avea loc saptamana viitoare . Oricum trebuie sa studiez programul amanuntit pentru a putea savura din plin sarbatoarea Bucurestilor … trebuie sa ma culturalizez putin … un muzeu, un teatru (in nici un caz o drama πŸ˜€ ) ce dracu. Recunosc ca singurul loc de acest gen in care am calcat in ultimii ani a fost muzeul armatei de care am fost placut impresionat sa zicem, in special de aripa Revolutiei, probabil datorita faptului ca sunt conteporan oarecum cu evenimentele ce ne modeleaza prezentul … oricum istoria nu trebuie uitata caci nu poti merge inainte daca nu stii de unde ai plecat, si vrand-nevrand, in trecut, armele au modelat actualele granite si actuala ordine mondiala … hehe… revenind … La multi ani Bucuresti ! La multi ani Romania (chiar daca nu e ziua nationala πŸ˜› ) !

Aberatie de revenire

•September 7, 2009 • 1 Comment

E prima data dupa terminarea perioadei “de odihna”, cand in sfarsit am ceva timp sa mai aberez nitel si prin zona blogului. A nu se considera ca am obiceiul de a abera si prin alte zone, nu de alta dar seriozitatea ce ma caracterizeaza nu-mi permite acest lux … deja parca aud … “cough cough … bullshit … alergic la … cough … bullshit”. Bine bine, sunt cateva persoane care sunt satule de aberatiile mele cu siguranta, dar datorita atasamentului nemarginit fata de persoana mea sublima sunt dispuse sa … destul …e prea mult … revenind … Doresc ca prin acest post sa-mi manifest extazul in legatura cu intoarcerea la locul de munca … parca am renascut, caci omul prin munca se implineste ce mama ma-sii. Am tremurat de emotie la reintalnirea cu alarma de la 6:40, cu “mireasma” diminetii din metrou, cu cafeaua de 2 lei, cu orele suplimentare neplatite, cu glasul gingas al clientilor nemultumiti, totul culminand cu lacrimile de “fericire” ce se scurgeau din ochii inrositi de la plecarea la 1 noaptea catre culcusul meu cald aflat la doar 70 Km distanta … ahhh ce sentimente profunde care te fac sa simti ca traiesti, parca-mi salta si acum inima de “bucurie” cand imi derulez filmul primei zile de munca de dupa concediu. Eh asta este … trecu prima zi, trecu a doua, si incet incet am reintrat in ritm sau mai bine zi m-am obisnuit cu noua realitate, lipsita de trezireala la ore decente (peste 10), si de statul in pijamale intreaga zi … offfff … cruda realitate πŸ˜€ … si ma vad acum, la sfarsitul primei zile a celei de-a doua saptamani, apt de pune umarul la miscarea motorului economiei, apt de a duce pe cele mai inalte culmi numele firmei, caci doar ea ne ingrijeste asa cum o mama isi ingrijeste pruncul, apt pentru cladirea unui viitor de aur maretului nostru conducator(i), apt pentru … uuu … iar e prea mult … e cazul sa ma opresc … destul aberat pentru un post … e timpul pt o bere.

Disputa matematica

•September 5, 2009 • Leave a Comment

Discriminare?

•August 28, 2009 • 2 Comments

Citind un articol despre ideea “geniala” a Madonei, sau a consilierilor ei nedocumentati, de a condamna discriminarea impotriva rromilor…STOOOOOOP…hmmm…nu suna bine…impotriva tiganilor (asa mai merge) … m-am simtit condamnat si aratat cu degetul de catre o persoana care habar nu are despre ce vorbeste! Sunt cu totul de acord cu ea in ceea ce priveste “libertate şi drepturi egale pentru toΕ£i”, dar…caci exista un “dar”…in ceea ce priveste afirmatia despre discriminarea tiganilor, e o afirmatie nedocumentata si foarte departe de adevar. In fine … nu vreau sa vorbesc despre faptul ca o vedeta s-a gandit ca da bine prin mesaje pacifiste si moralizatoare, ci despre “discriminarea” tiganilor. In primul rand nu este o discriminare, ci mai degraba o rezervare cand vine vorba de relatiile cu membrii acestei etnii. De ce aceasta rezervare? Datorita faptului ca 90% dintre ei nu sunt tocmai cetateni model ca sa spunem, evit sa insirui toate lucrurile care contravin regulilor de functionare ale unei societati ale secolului XXI, si nu datorita etniei sau culorii. Sunt sigur ca daca 90% dintre francezi, sa zicem, ar avea aceleasi obiceiuri, s-ar conduce dupa aceleasi legi tribale, la fel ar fi fost tratati si aceleasi pareri le-am fi avut fata de ei. Pana la urma nu-i discriminam pe ei ca si etnie…ci nu suntem de acord cu modul lor de viata, si prin urmare… daca e sa dispara aceasta “discriminare” schimbarea ar trebui sa vina din interiorul propiei lor comunitati, prin implicarea acelor membri ai comunitatii tiganesti care au reusit sa se ridice la nivelul societatii in care traim, si care cu siguranta nu au probleme in a relationa cu romanii. Cu siguranta exista tigani cu care se poate purta o conversatie civilizata, care au un loc de munca si o anumita educatie precum si tigani cu studii superioare, si acestia ar trebui sa ii impulsioneze pe alti membri ai comunitatii tiganesti spre a-si schimba mentalitatea si modul de viata, dandu-se pe sine ca un exemplu de succes, dar din nefericire acestia sunt mult prea putini pentru a face diferenta, dar prin eforturi sustinute din partea lor, cu sustinerea autoritatilor sunt sigur ca aceasta “discriminare” va scadea ca si raspandire, acesta fiind totusi un proces de lunga durata, depinzand voarte mult de dorinta lor de a fi acceptati si de a se integra in modul de viata al societatii secolului XXI.

Lenea asta … e data dracu

•August 27, 2009 • 2 Comments

lene Ah…O dimineata excelenta, soarele ma plesneste peste ochi provocandu-mi frustrare in loc de durere (clar ma mut pe nord), caci, din nou sunt nevoit sa ma trezesc muuuult mai devreme fata de ora normala pentru un om in a 4 lui zi de leneveala … scuze … concediu πŸ™‚ . Presimt o noua zi de leneveala crunta! Inca o zi cu totul si cu totul speciala, in care nu voi iesi din pijamale si ma simt mandru de asta, caci nu sunt multi cei care se pot “lauda” cu asemenea performanta :D! Cu toate astea fac un efort inuman si imi prepar cafeaua asa cum imi place, nici prea amara, nici prea dulce, oricum sunt eu destul de dulce ;), si ma apuc de tabieturile zilnice. Ok done…now what? Ma gandesc sa scriu ceva pe blog … hmm … ce dracu sa scriu … i know … hai sa vorbim despre … Lene πŸ˜€ … desi prefer sa-i zic odihna :P. Sunt sigur ca toti avem perioade in care nu am face un efort nici macar sa ne luam o bere din frigider, numai ca sunt putini cei care recunosc asta caci cei din jur i-ar considera trantori irecuperabili, si la cei din jur ma refer in special la paretea feminina. Faptul ca unele persoane au facut un hobby din asta (daca stau si ma gandesc…chiar mi-ar trebui un nou hobby πŸ˜€ ), sau ca o considera un sport, si se antreneaza pentru olimpianda, e alta poveste, dar trebuie sa recunoastem ca toti savuram o perioada mai scurta sau mai lunga de…”odihna”, si incercam sa profitam de fiecare data cand se iveste ocazia. Desigur cand aceasta perioada ajunge la final, ne uitam in jur, si … realizam … “pffff…acu-i acu’, am de lucru frate, nu gluma. Cine dracu m-a pus sa mananc atatea chipsuri, sa beau atatea beri, sa nu strang masa?” Dar intr-un fel sau altul ne ridicam moralul … “eh, macar n-am purtat prea multe toale :)” , si ne transformam in furnicute harnice. Si baga tata treaba…strange masa, arunca cutiile goale, da cu astpiratorul, arunca gunoiuuuuuulllll, ce sa mai, sudoare si frustrare, injuri si spui ca nu mai lasi sa se intample asta niciodata. La sfarsit iti permiti luxul unei beri servite tolanit in fotoliu / canapea, orice te relaxeaza, si revii la viata ta obisnuita. Abia a doua zi, cu siguranta zi de lucru, dupa ce intrii intr-o mica “discutie” cu seful iti dai seama: “Ce bine a fost in perioada de aur” … mai dai vreo doua injuraturi si mergi inainte. Urat moment, prefer totusi sa nu ma gandesc caci imi strica zilele de “odihna” ramase … intre timp … ma duc sa visez cum e sa dormi πŸ™‚

Si ramasesem la … iubire

•August 26, 2009 • 3 Comments

Pana la urma…ce este iubirea? Hmmm un sentiment extraordinar, ar spune unii … un sentiment de rahat, ar spune altii … si cu siguranta ar iesi o dezbatere cu argumente de o parte si de cealalta care mai de care mai inflacarate. Pana la urma … cine vrea iubire? Probabil mai sunt vreo doua copile de 15 ani care inca mai cred in fat-frumos, “inalt, brunet si bun la toate” ca sa citez gluma cuiva (zic eu) πŸ™‚ , si care le va iubi pana la adanci batraneti. Pentru cele doua copile … imi pare rau sa va dezamagesc dar… mos craciun nu exista! Iubirea s-ar putea traduce prin pasiunea care treptat, treptat se pierde si se transforma in obisnuinta. Focul iubirii? hehe … Doar focul pasiunii se poate prelungi prin anumite metode care, oricat de interesante ar fi πŸ˜€ , le-as aborda cu alta ocazie πŸ™‚ …si revenind…hmm..aaaa…da…focul…oricat de mult am avea grija de el, inevitabil se stinge…si atunci nu raman decat…compromisurile. In concluzie, iubirea ar fi ceva abstract, un concept prin care explicam combinatia dintre atasamentul fata de o alta persoana si placerea fizica pe care aceasta ti-o provoaca, caci, sa fim seriosi, iubire fara latura fizica nu exista, si nimeni nu ar ajunge sa “iubeasca” o alta persoana doar pentru ca are un…deja clasicul…suflet mare/bun/ cum vreti voi, chit ca acea persoana, sa o consideram o ea, e genul de persoana la care m-as gandi cand vreau sa-mi dispara o erectie necontrolata.

cupid5af

Dragostea ca si sentiment nu exista datorita efemeritatii sale, ceea ce este in totala contradictie cu conceptia clasica de iubire … stiti voi … cea cu “for ever and ever” πŸ™‚ impusa de societate.

Hehe … aberatii demne pentru ziua numaru doi de concediu πŸ˜› .

Iubiti-va…dar faceti-o protejat πŸ˜‰

Yayyy…Concediu :P

•August 24, 2009 • 1 Comment

Luni seara, prima zi de concediu binemeritat, truda din ultima luna punandu-si amprenta asupra starii de spirit. Deschid utilitarul de mesagerie instant,Β  concomitent cu o bere exotica din vest (a se citi Timi……a) si arunc o privire asupra celor online. Realizez cu stupoare ca 90% din lista mea de contacte sunt persoane cu care nu am mai discutat de un an macar, si stau si ma intreb sorbind din licoarea cu bule…”mai am oare subiecte de discutii cu aceste personaje?” “ce rost are sa-i am in lista de contacte?”. Trec repede peste retoricaΒ  si imi dau seama de realitatea in care sunt: singur in fata calculatorului, in CONCEDIU. Moment in care ma intorc la gandul precedent si totul se leaga…Viata mea sociala e la pamant πŸ˜€ . Destul de ciudat ma gandesc, caci nu sunt tocmai o fire anti-sociala, dar cotidianul pare sa ma indeparteze de a interactiona cu cei cunoscuti si in acelasi timp de a cunoaste noi oameni, sau e doar o intamplare nefericita … criza …. lumea n-are bani, n-are concediu, sau are alte cheltuieli, notiv pentru care dupa discutiile avute anterior cu anumite persoane nu s-a concretizat nimic. Bucurestiul asta…e dat dracu πŸ™‚ hehe. N-am absolut nici un plan concret pentru concediul asta si nici cu cine sa-l petrec (domnisoarelor nu ratati ocazia πŸ˜‰ ). Eh no problem … doar de asta e concediu…de odihna…nu sa pierzi noptile la mare sau la munte, ci sa bagi 14 ore de somn / zi , dupa care sa redevii o furnicuta muncitoare la serviciul pe care-l iubesti atat de mult, unde poti sa-i ajuti pe oamenii aceia sarmani sa aibe ceva masini de teren,si alte posesiuni, caci cine stie poate este vre-un offroad prin mijlocul Bucurestiului si nu ai vrea sa ramai impotmolit in noroi cu vre-un amarat de sedan de 90 de cai … dar de … e criza … trebuie sa supravietuiasca si micutii, caci masina de teren cu cheltuiala se tine. Si ca tot vorbim de iubire….ahhhhh…iubirea….un sentiment deosebit…cei ce alearga dupa el nu au parte dar ii loveste pe cei ce nu-l doresc…in fine deja e destul de trist pentru primul post…imi reprim parerea despre sentimentul sus-amintit si o aman pentru altadata, sunt abia la prima bere πŸ˜‰