Lenea asta … e data dracu

Ah…O dimineata excelenta, soarele ma plesneste peste ochi provocandu-mi frustrare in loc de durere (clar ma mut pe nord), caci, din nou sunt nevoit sa ma trezesc muuuult mai devreme fata de ora normala pentru un om in a 4 lui zi de leneveala … scuze … concediu . Presimt o noua zi de leneveala crunta! Inca o zi cu totul si cu totul speciala, in care nu voi iesi din pijamale si ma simt mandru de asta, caci nu sunt multi cei care se pot “lauda” cu asemenea performanta ! Cu toate astea fac un efort inuman si imi prepar cafeaua asa cum imi place, nici prea amara, nici prea dulce, oricum sunt eu destul de dulce , si ma apuc de tabieturile zilnice. Ok done…now what? Ma gandesc sa scriu ceva pe blog … hmm … ce dracu sa scriu … i know … hai sa vorbim despre … Lene … desi prefer sa-i zic odihna . Sunt sigur ca toti avem perioade in care nu am face un efort nici macar sa ne luam o bere din frigider, numai ca sunt putini cei care recunosc asta caci cei din jur i-ar considera trantori irecuperabili, si la cei din jur ma refer in special la paretea feminina. Faptul ca unele persoane au facut un hobby din asta (daca stau si ma gandesc…chiar mi-ar trebui un nou hobby ), sau ca o considera un sport, si se antreneaza pentru olimpianda, e alta poveste, dar trebuie sa recunoastem ca toti savuram o perioada mai scurta sau mai lunga de…”odihna”, si incercam sa profitam de fiecare data cand se iveste ocazia. Desigur cand aceasta perioada ajunge la final, ne uitam in jur, si … realizam … “pffff…acu-i acu’, am de lucru frate, nu gluma. Cine dracu m-a pus sa mananc atatea chipsuri, sa beau atatea beri, sa nu strang masa?” Dar intr-un fel sau altul ne ridicam moralul … “eh, macar n-am purtat prea multe toale ” , si ne transformam in furnicute harnice. Si baga tata treaba…strange masa, arunca cutiile goale, da cu astpiratorul, arunca gunoiuuuuuulllll, ce sa mai, sudoare si frustrare, injuri si spui ca nu mai lasi sa se intample asta niciodata. La sfarsit iti permiti luxul unei beri servite tolanit in fotoliu / canapea, orice te relaxeaza, si revii la viata ta obisnuita. Abia a doua zi, cu siguranta zi de lucru, dupa ce intrii intr-o mica “discutie” cu seful iti dai seama: “Ce bine a fost in perioada de aur” … mai dai vreo doua injuraturi si mergi inainte. Urat moment, prefer totusi sa nu ma gandesc caci imi strica zilele de “odihna” ramase … intre timp … ma duc sa visez cum e sa dormi

~ by zdruleanu on August 27, 2009.