Zilele Bucurestiului

De azi a inceput sarbatorirea a 550 de ani de la atestarea documentara a capitalei tarisoarei noastre si prin urmare au avut loc primele manifestari, dintr-un program destul de “colorat” zic eu, ce se intinde pe 9 zile. Am ales sa beau o bere in Piata Constitutiei gandindu-ma ca va avea loc un spectacol acustic, pirotehnic si de lumini fabulos precum cel din anii trecuti.  Am asistat in schimb la un concert al unor artisti celebri ai vremurilor trecute care mi-a facut placere intr-o oarecare masura, dar ceea ce m-a impresionat a fost spectacolul oferit de Tandarica la tobe, Gheorghe Zamfir la nai si o trupa de dansatori(balet sau ce-o fi fost), acestia reusind sa creeze o atmosfera ce m-a facut sa nu-mi iau privirea de pe scena … fiind dupa parerea mea cel mai reusit moment al serii. Intre recitalurile diferitilor artisti, show-rile de laser si sunet au fost placute insa nu deosebie … ceva lipsea din atmosfera, facand comparatie cu anii  trecuti, sau poate pur si simplu apogeul spectacolelor va avea loc saptamana viitoare . Oricum trebuie sa studiez programul amanuntit pentru a putea savura din plin sarbatoarea Bucurestilor … trebuie sa ma culturalizez putin … un muzeu, un teatru (in nici un caz o drama ) ce dracu. Recunosc ca singurul loc de acest gen in care am calcat in ultimii ani a fost muzeul armatei de care am fost placut impresionat sa zicem, in special de aripa Revolutiei, probabil datorita faptului ca sunt conteporan oarecum cu evenimentele ce ne modeleaza prezentul … oricum istoria nu trebuie uitata caci nu poti merge inainte daca nu stii de unde ai plecat, si vrand-nevrand, in trecut, armele au modelat actualele granite si actuala ordine mondiala … hehe… revenind … La multi ani Bucuresti ! La multi ani Romania (chiar daca nu e ziua nationala ) !

Aberatie de revenire

E prima data dupa terminarea perioadei “de odihna”, cand in sfarsit am ceva timp sa mai aberez nitel si prin zona blogului. A nu se considera ca am obiceiul de a abera si prin alte zone, nu de alta dar seriozitatea ce ma caracterizeaza nu-mi permite acest lux … deja parca aud … “cough cough … bullshit … alergic la … cough … bullshit”. Bine bine, sunt cateva persoane care sunt satule de aberatiile mele cu siguranta, dar datorita atasamentului nemarginit fata de persoana mea sublima sunt dispuse sa … destul …e prea mult … revenind … Doresc ca prin acest post sa-mi manifest extazul in legatura cu intoarcerea la locul de munca … parca am renascut, caci omul prin munca se implineste ce mama ma-sii. Am tremurat de emotie la reintalnirea cu alarma de la 6:40, cu “mireasma” diminetii din metrou, cu cafeaua de 2 lei, cu orele suplimentare neplatite, cu glasul gingas al clientilor nemultumiti, totul culminand cu lacrimile de “fericire” ce se scurgeau din ochii inrositi de la plecarea la 1 noaptea catre culcusul meu cald aflat la doar 70 Km distanta … ahhh ce sentimente profunde care te fac sa simti ca traiesti, parca-mi salta si acum inima de “bucurie” cand imi derulez filmul primei zile de munca de dupa concediu. Eh asta este … trecu prima zi, trecu a doua, si incet incet am reintrat in ritm sau mai bine zi m-am obisnuit cu noua realitate, lipsita de trezireala la ore decente (peste 10), si de statul in pijamale intreaga zi … offfff … cruda realitate … si ma vad acum, la sfarsitul primei zile a celei de-a doua saptamani, apt de pune umarul la miscarea motorului economiei, apt de a duce pe cele mai inalte culmi numele firmei, caci doar ea ne ingrijeste asa cum o mama isi ingrijeste pruncul, apt pentru cladirea unui viitor de aur maretului nostru conducator(i), apt pentru … uuu … iar e prea mult … e cazul sa ma opresc … destul aberat pentru un post … e timpul pt o bere.

Disputa matematica

Discriminare?

Citind un articol despre ideea “geniala” a Madonei, sau a consilierilor ei nedocumentati, de a condamna discriminarea impotriva rromilor…STOOOOOOP…hmmm…nu suna bine…impotriva tiganilor (asa mai merge) … m-am simtit condamnat si aratat cu degetul de catre o persoana care habar nu are despre ce vorbeste! Sunt cu totul de acord cu ea in ceea ce priveste “libertate şi drepturi egale pentru toţi”, dar…caci exista un “dar”…in ceea ce priveste afirmatia despre discriminarea tiganilor, e o afirmatie nedocumentata si foarte departe de adevar. In fine … nu vreau sa vorbesc despre faptul ca o vedeta s-a gandit ca da bine prin mesaje pacifiste si moralizatoare, ci despre “discriminarea” tiganilor. In primul rand nu este o discriminare, ci mai degraba o rezervare cand vine vorba de relatiile cu membrii acestei etnii. De ce aceasta rezervare? Datorita faptului ca 90% dintre ei nu sunt tocmai cetateni model ca sa spunem, evit sa insirui toate lucrurile care contravin regulilor de functionare ale unei societati ale secolului XXI, si nu datorita etniei sau culorii. Sunt sigur ca daca 90% dintre francezi, sa zicem, ar avea aceleasi obiceiuri, s-ar conduce dupa aceleasi legi tribale, la fel ar fi fost tratati si aceleasi pareri le-am fi avut fata de ei. Pana la urma nu-i discriminam pe ei ca si etnie…ci nu suntem de acord cu modul lor de viata, si prin urmare… daca e sa dispara aceasta “discriminare” schimbarea ar trebui sa vina din interiorul propiei lor comunitati, prin implicarea acelor membri ai comunitatii tiganesti care au reusit sa se ridice la nivelul societatii in care traim, si care cu siguranta nu au probleme in a relationa cu romanii. Cu siguranta exista tigani cu care se poate purta o conversatie civilizata, care au un loc de munca si o anumita educatie precum si tigani cu studii superioare, si acestia ar trebui sa ii impulsioneze pe alti membri ai comunitatii tiganesti spre a-si schimba mentalitatea si modul de viata, dandu-se pe sine ca un exemplu de succes, dar din nefericire acestia sunt mult prea putini pentru a face diferenta, dar prin eforturi sustinute din partea lor, cu sustinerea autoritatilor sunt sigur ca aceasta “discriminare” va scadea ca si raspandire, acesta fiind totusi un proces de lunga durata, depinzand voarte mult de dorinta lor de a fi acceptati si de a se integra in modul de viata al societatii secolului XXI.

Lenea asta … e data dracu

Ah…O dimineata excelenta, soarele ma plesneste peste ochi provocandu-mi frustrare in loc de durere (clar ma mut pe nord), caci, din nou sunt nevoit sa ma trezesc muuuult mai devreme fata de ora normala pentru un om in a 4 lui zi de leneveala … scuze … concediu . Presimt o noua zi de leneveala crunta! Inca o zi cu totul si cu totul speciala, in care nu voi iesi din pijamale si ma simt mandru de asta, caci nu sunt multi cei care se pot “lauda” cu asemenea performanta ! Cu toate astea fac un efort inuman si imi prepar cafeaua asa cum imi place, nici prea amara, nici prea dulce, oricum sunt eu destul de dulce , si ma apuc de tabieturile zilnice. Ok done…now what? Ma gandesc sa scriu ceva pe blog … hmm … ce dracu sa scriu … i know … hai sa vorbim despre … Lene … desi prefer sa-i zic odihna . Sunt sigur ca toti avem perioade in care nu am face un efort nici macar sa ne luam o bere din frigider, numai ca sunt putini cei care recunosc asta caci cei din jur i-ar considera trantori irecuperabili, si la cei din jur ma refer in special la paretea feminina. Faptul ca unele persoane au facut un hobby din asta (daca stau si ma gandesc…chiar mi-ar trebui un nou hobby ), sau ca o considera un sport, si se antreneaza pentru olimpianda, e alta poveste, dar trebuie sa recunoastem ca toti savuram o perioada mai scurta sau mai lunga de…”odihna”, si incercam sa profitam de fiecare data cand se iveste ocazia. Desigur cand aceasta perioada ajunge la final, ne uitam in jur, si … realizam … “pffff…acu-i acu’, am de lucru frate, nu gluma. Cine dracu m-a pus sa mananc atatea chipsuri, sa beau atatea beri, sa nu strang masa?” Dar intr-un fel sau altul ne ridicam moralul … “eh, macar n-am purtat prea multe toale ” , si ne transformam in furnicute harnice. Si baga tata treaba…strange masa, arunca cutiile goale, da cu astpiratorul, arunca gunoiuuuuuulllll, ce sa mai, sudoare si frustrare, injuri si spui ca nu mai lasi sa se intample asta niciodata. La sfarsit iti permiti luxul unei beri servite tolanit in fotoliu / canapea, orice te relaxeaza, si revii la viata ta obisnuita. Abia a doua zi, cu siguranta zi de lucru, dupa ce intrii intr-o mica “discutie” cu seful iti dai seama: “Ce bine a fost in perioada de aur” … mai dai vreo doua injuraturi si mergi inainte. Urat moment, prefer totusi sa nu ma gandesc caci imi strica zilele de “odihna” ramase … intre timp … ma duc sa visez cum e sa dormi